Hai sa studiem gramatica impreuna

Verbele la greci au o proprietate numita aspect. Pentru a intelege discutia e preferabil sa abstractizati cu totul notiunea, privind-o ca o proprietate in sens generic : asa cum obiectele au proprietati, de exemplu forma, culoarea sau mirosul lor tot asa verbele au aspecte. Nu-i indicat sa procedati prin analogia pe care probabil v-au predat-o la masteratul de teoria gramaticii (ca la undegrad parca nu se mai predau chestiile astea, de cind cu constanta imbunatatire a nivelului intelectual si capacitatilor cognitive ale studentilor la litere si-n general, da' s-ar putea sa ma insel).

Nu-i singulara la greci chestia numita aspect, ea se manifesta in mai multe limbi indo-europene in acelasi fel in care se manifesta si la greci (nu, nici la romani nici la latini nici la turci, dar de exemplu la bulgari) si in toate limbile intr-un oarecare fel, nu neaparat similar celui din limba greaca.

De exemplu, aspectul aorist al verbelor din limba greaca se foloseste la infinitiv pentru a descrie o actiune trecuta intr-un mod general, sau ca un eveniment incheiat. De asemenea, si oarecum natural si de asteptat, e metoda folosita de limba greaca ca substitut pentru timpul gnomic (timpul verbal al aforismelor si adevarurilor universale). Indeobste in translatiile si explicatiile pedestre (sau simplificate pentru nevoile intelectelor deficiente), aspectul aorist e numit "timp", ca de exemplu "Limba greaca are patru timpuri verbale principale : prezent, viitor, imperfect si aorist". E fals, totusi, aspectul aorist nu-i un timp verbal, ci un aspect verbal.

Care-i diferenta dintre timp si aspect ? In general, desi atat timpul cit si aspectul verbal noteaza ceva in legatura cu timpul, timpul verbal pozitioneaza stari sau evenimente in timp, in timp ce aspectul ofera alte informatii despre situarea relativa a componentelor situatiei in timp. Complicat ? Hai sa incercam cu exemple.

"Eu mancam" - Actiunea se petrece in trecut (si deci timpul verbal este trecut). La momentul trecut la care se petrece actiunea, ea se afla in desfasurare. Aspectul verbal este deci progresiv.

"Eu mancasem" - Actiunea se petrece in trecut (si deci timpul verbal este trecut). La momentul trecut la care se petrece actiunea, ea se incheiase deja. Aspectul verbal este deci perfectiv.

E limpede ca si imperfectul si perfectul simplu sunt ambele forme ale trecutului. Care este un timp verbal. Cele doua aspecte ale timpului trecut, si anume cel progresiv si cel perfectiv se noteaza in limba romana prin niste alcatuiri numite "imperfectul" si "perfectul simplu", si botezate generic timpuri verbale, chiar daca ele sunt o sinteza aproximativa intre doua categorii gramaticale distincte, timpul si aspectul.

Mai corect ar fi sa spunem trecut perfectiv si trecut progresiv. Se intampla insa ca nu de ieri-de azi, ci de la inceputurile sistematizarii limbii romane acum vreo doua sute sau cam asa de ani persoanele care s-au simtit chemate de aceasta nobila indeletnicire n-au avut competenta necesara pentru a intelege corect si complet subiectul pe care aveau pretentia sa-l sistematizeze, o traditie continuata de altfel cu succes pina in zilele noastre (1, 2, 3 etc). Ca atare, avem o groaza de inventii originale, dizgratioase si dizarmonioase, care ne ajuta sa fim exact atat de prosti precit putem. Pina la urma, ce nevoie avem noi de constructii si structuri corecte, care sa ne ajute sa fim cit mai aproape de cit de destepti am putea fi ? Nu ne vindem tara!

Toata aceasta introducere isi are insa un rost mai practic, dincolo de problemele teoretice ridicate. Hai sa studiem direct cu exemple, ca altfel ne cufundam intr-o mie de cuvinte abstracte si ne pierdem. Deci :

"A merge e placut" - Timp prezent, aspect gnomic pentru oamenii normali, sau infinitiv (care-i teoretic "neverbal") pentru romani. E verbal a merge dragilor ? A, e verbal "este" in mod "copulativ" impreuna cu a merge. Zau asa, bravo. Si nici o alta limba nu mai are "mod copulativ", si nici un alt popor nu-i asa de viteaz si de primitor precum noi si-a noastra ? Bravo, bravo, de trei ori bravo. Sa va dam un spor la salar.

"E greu de mers" - Timp prezent, aspect prospectiv pentru oamenii normali, sau "supin" (care-i tot teoretic "neverbal") pentru romani. Cum adica dragilor, sta verbu' pe spate ? E cracanat ? Si ce-i aia ca are "aspecte substantivale" ? Ne-am propus cumva sa facem o varza cit mai mare din gramatica, ca sa demonstram cit mai clar ce putin am inteles noi din ea ? Aspect substantival al unui verb. Bravo.

Insist si subliniez cit de grav e sa vorbesti de "aspect substantival" la un verb cind tu te pretinzi specialist in gramatica unei limbi : e o dovada clara ca nu pricepi ca termenul de "aspect" e un asa-zis "term of art", un cuvant rezervat in cadrul disciplinei respective, care are un sens anumit si-o folosire codificata. Cea mai sigura cale de-a demonstra ca nu cunosti o disciplina, oricare ar fi ea, este sa incepi sa-i folosesti in mod "creativ" termenii de arta. Pentru asa ceva eu, si alaturi de mine orice profesor competent te noteaza cu 2, sau respectiv cu F, sau in tot cazul cu cea mai mica nota la dispozitie. Pentru ca meriti.

Meriti, meriti amplu, pentru ca nimeni nu are timp sa citeasca textele de specialitate cu ochi, uimiri si viteza de incepator, cu atentie si migala si "oare ce-a vrut sa spuna autorul" la fiecare cuvant. Nu-i fictiune, nu-i roman, e text stiintific, si se citesc cate zece mii de pagini pe an minim. Pentru a sustine eficienta muncii in stiinta se folosesc anumite cuvinte si structuri fixe ale caror sensuri se dezbat amplu, se fixeaza definitiv, si apoi toti participantii la discutie le folosesc exact. Folosiri creative creeaza confuzie, si sunt de fapt principala bariera intre profesionisti si amatori in orice domeniu. Atunci esti admis ca profesionist in orice disciplina cind lumea considera ca ti se poate oferi increderea ca nu vei folosi niciodata, nicicand, niciunde, nici un termen de arta in sens impropriu. De asta se fac patru ani de scoala la drept si opt ani de scoala la medicina, creativitatea prost aplicata poate costa vieti, darima poduri, nenoroci destine. E INTERZISA.

Exact la fel cum e interzis sa scrii rahaturi precum if ($if) {} sau for ($for = 1;, si exact din aceleasi motive. Dar sa revenim :

A fi e placut. - Exact aceeasi situatie ca-n cazul verbului a merge, doar ca folosind a fi in loc de a merge.

E greu de fiit - Noa hat. Poftiti cu drag dragilor, lamuriti-ma. Cum face a fi la participiu ? Si, daca-i pina acolo, ce-i ala un participiu ?

Poftiti cu incredere. Exemplu concret de folosire comuna in limba aveti aici, acu' hai cu gramatica.

« Poftiti la tribunal - partea a treia

O suta de cuvinte - LXXIII »

Category: Trilenciclopedia

Saturday, 28 August, Year 2 d.Tr.